Realitate!

Ar trebui să scriu despre indignarea mea! Despre faptul că una dintre cele mai bune reviste, ” Dumbrava Minunată” , nu o să mai apară o dată pe lună așa cum v-am obișnuit, o să apară atunci când o să avem destul sprijin financiar. Și da!!! Nu ne dăm bătuți! Noi vrem, ne dorim cu ardoare ca revista să fie publicată!
Chiar dacă știu că trăiesc într-o țară care nu prea mai are ce oferi, sunt mândră! Sunt mândra că m-am născut in România, că la cetățenie scriu româncă! Dar, dar mă gândesc serios să emigrez. Asta este! Nu cred că acest lucru ar însemna ceva pentru conducere, nu mă consider ca fiind un om ce ar putea salva România. Ma gândesc că pleacă doctori, profesori, jurnaliști și copiii olimpici. Ne pleacă tot ce avem mai bun și mai concret. Încet încet dispare cam tot ce a făcut țara cunoscută în străinătate. Fabricile de odinioară sunt niște ruine, bucuria strângătorilor de fier vechi; spitalele în care demult se făceau operații și tratamente în premieră sunt în paragină; școlile care scoteau oameni ” pe bune” o să ajungă în curând simple locații în care tinerii vin să-și ocupe timpul liber. De ce? Pentru că poate gândesc așa: ” de ce să mă mai duc la școală când oricum nu mă angajează nimeni? ”. Sincer, la un moment dat, credeam la fel. Dar nu! Sper că toată munca depusă îmi va fi răsplătită cândva. Că țara asta va străluci din nou!
Nu-mi vine să cred că oameni care au luptat pentru democrație vin și spun, cu lacrimi în ochi, că era mai bine pe vremea comunismului. Mi-e greu să văd că țara în care m-am născut, în care părinții mei au trăit clipe de neuitat, nu mai are aceeași valoare!
Poate spuneți că nu e un subiect demn de abordat într-o revista școlară. Mie nu mi se pare! Cred că toți sau măcar majoritatea gândesc ca mine, dar poate că nu toți au curajul să spună!
Viitorul nu pare a fi roz! Dar sper că totul o să fie bine și ca odată și odată o să le povestesc nepoților mei numai lucruri frumoase despre țara în care m-am născut!

articol pentru ” Dumbrava minunata” Falticeni