Maine!

Oare chiar toate se intampla cu un scop? Oare exista cineva care sa merite totul? Intrebari la care rar am gasit raspunsul. Oare cand ceva se termina incepe altceva sau e sfarsit fara inceput? Meriti tu sa ma gandesc la ceva ce stiu ca nu are rost si ca nu se va intampla sau nu se va mai repeta vreodata? Nu! Meriti totul iar asta e marea mea greseala si marele tau avantaj. M-ai facut sa fiu in stare sa fac totul doar ca sa te stiu pe tine bine. Ieri vroiam ce e mai bun pentru tine. La fel ca si azi, dar poate ca maine totul se schimba iar eu nu ma mai gandesc doar la binele tau. Du-te acolo unde crezi ca e mai bine fara mine, e mai bine fara noi. Fa ce crezi, ce simti, ce vrei. Sper ca de maine persoana I la plural sa nu mai existe! Totul sa fie doar pentru mine, doar pentru inima mea. De maine nu mai exista ”noi”, poate doar ”voi”. Maine o sa am totul iar tu nu o sa mai fii parte din acel tot. Maine o sa fii trecut, amintire si poate regret. Maine o sa fii nimic, iar asta o sa te doara, o sa te faca sa analizezi clipele, amintirile, momentele frumoase. Maine o sa fie un nou azi pentru mine si pentru tine. Maine o sa fie sfarsit si inceput. Maine o sa fie nimic si tot, dragoste si ura, amintire. O sa fie ceva la care nu te asteptai. De maine nu mai e la fel. De maine luam viata in piept asa cum e ea. Cu rele si bune, cu sau fara tine. Azi e greu, dar maine va fi bine! Trebuie sa fie asa! Maine va fi o alta zi! Maine voi fi o alta Anca! Voi fi cea pe care nu ai cunoscut-o, cea de la care nu te asteptai. Maine voi fi eu fara tine!

ceva ce se cere a fi un nou inceput!

Azi nu ma asteptam sa-mi para rau, sa vreau ca scoala sa nu se termine! Dar uite ca inca un lucru ce mi se parea a fi imposibil s-a realizat! Am avut parte de patru ani plini de cate ceva, de lucruri bune sau rele..asta nu mai conteaza! Conteaza ca am facut echipa si ca lucrurile din spatele scenei nu s-au aflat! Am stiut intotdeauna sa fim discrete si sa lasam lumea sa creada ce o vrea despre noi. Am fost rele! Cu mii de absente si cu mii de reprosuri am terminat patru ani de liceu, patru ani in care am format o familie, am legat prietenii care nu se vor uita si am avut parte de momente extraordinare. Curios este ca, noi, am stiu sa fim unite mai mult la rau si eu cred ca asta e un lucru bun si de apreciat! Am stiut sa ne spunem parerea si sa spunem NU cand ceva nu ne-a placut sau cand am crezut ca acel ceva nu ne reprezinta! Le-am facut viata un infern profesorilor si sunt sigura ca multi dintre ei ne vor tine minte toata viata! E si asta o realizare!;)) Si ca sa fiu in ”trend” trebuie sa introduc partea cu multumirile! :)) Multumesc dragile mele colege ca nu v-ati suparat de cate ori v-am necajit. Multumesc voua scumpele mele colege de banca. Multumesc doamnei diriginta si multumesc domnilor profesori!

Din ceea ce crede un copil...

Pentru inceput trebuie sa spun ca asta nu e decat o tema pentru scoala, ceva de clasa a IX-a :)
” Iubirea desi, aparent, pare a fi totul, la un moment dat ne demonstreaza ca este << nimic>>. La fel cum in povestile spuse de bunici printul pleaca in cautarea elixirului vietii vesnice, asa si omul cauta toata viata ceea ce ii ofera sentimentul de siguranta, de protectie, de fericire si anume iubirea.
Nu rare sunt si cazurile in care oamenii sunt dezamagiti la fel ca si in cazul printului: descoperind elixirul isi da seama ca toate sunt niste povesti, niste legende, niste basme. Nimic nu ne poate oferi nemurirea la fel cum iubirea nu ne poate oferi fericirea vesnica. Toate au un rost si un scop precis in viata; cu totii ne nastem, cu totii murim, cu totii primim, cu totii pierdem. Alergam ani intregi dupa un singur minut de fericire si de iubire! Constatam ca totul trece si ca nimic, nimic nu se repeta. Ne grabim sa iubim la o varsta la care nu percepem cu adevarat ce inseamna dragostea. La fel de repede cum incercam sa aflam sensul iubirii aflam si ceea ce inseamna: dezamagire, suferinta... sentimente ce nu ar trebui sa fie cunoscute de sufletul unei persoane care este inca un copil. Suntem in momentul in care simtim ca toata lumea e a noastra, ca totul ni se cuvine si ca numai noi avem dreptate, insa ar trebui sa luam in considerare sfatul mamei atunci cand ea spune: << Esti prea mica pentru a iubi>>, iar cand ni se va spune asta, cu siguranta ne vom gandi ca << Mama ma va considera un copil tot timpul si ca acum sunt alte vremuri>>. Dar nu! Nu sunt alte vremuri, la fel ca noi mamele noastre au iubit si au suferit.
Si, ca o concluzie: << Lasati iubirea pentru cei pregatiti pentru suferinta, iar voi hraniti-va inimile de copii. Traiti-va viata, cititi o carte buna, uitati-va la un film bun si savurati o cafea simpla, cu o lingurita de zahar si fara lapte fiindca isi pierde din aroma>>.”

lost!

azi e zi de nostalgii. de amintiri...de regasiri, poate! azi! azi revii...azi observ iar pasiunea ta pentru fotografie, azi mi-e dor de brasov...azi mi-e iar dor de tot! iubiri pierdute!

candva primavara era iubire!

Acum e doar amintire! Nu pot decat sa ascult linistea, poate spune ceva interesant... poate imi da un sfat mai util decat cele primite de la ”prieteni”. O zi fara vlaga, fara viata, plina de martisoare in care nu am vazut iubire, fericire, repect...nimic! Iar despre prieteni vreau sa spun doar atat: adevaratii mei prieteni sunt solitari, chiar daca din cand in cand mai traiesc cate o aventura si dispar se intorc mereu; sunt nefericiti, sufar pentru ei, ne regasim pe aceeasi unda. Cat despre fericire si vrajelile astea, nu ma intereseaza! Ce as vrea eu e imposibil!

coffe!

O dimineata simpla de duminica... o dimineata in care nu am chef sa ma ridic din pat, dar totusi e frumos... e frumos cand iti dai seama ca nu mai exista cafea in casa ta. ce poti sa fac? ma ridic si deschid pc-ul iar toata lumea e la cafea:))
prea dragut... nervi de dimineata. lenea isi spune cuvantul, nu ma duc sa cumpar cafea, stau si stau, eventual mai scriu ceva pe blog. imi trece pofta de cafea, mi se face pofta de tine... cafea amara, dragoste dulce, doua lingurite de zahar, doua saruturi...si uite asa imi faci dimineata perfecta! un pic de muzica pe fundal, ma uit pe fereastra si-mi dau seama ca lumea e a mea. stiu, e vina mea, dar eu fac ce-mi spune inima!

Hey, i love you!

Pur si simplu vreau sa scriu. Nu stiu exact despre ce! Poate despre cat de departe esti sau cat de fericita sunt cand vii. Sunt asa, poate doar ”acaparata” de prezenta ta sau doar de tine, de tine ca om, ca orice baiat cu toate defectele tale, as putea declara live ca te iubesc asa cum esti! Poate altii vad altfel lucrurile, poate nu cred, poate doar se prefac, poate ar vrea si ei. Hmmm, lasa. Mai ascultam o data ”manifest” si trece”:) Nu-mi vine sa cred, stiu, iti place piesa. As putea sa cred ca faci toate astea ca sa dovedesti ceva, nu esti genul. Nu esti genul lor, nici D nu era genul meu:)) Poate intr-o viata in care nu as putea sa observ minciuna:)) Rad, nu rad de tine. Rad asa, de situatie. Mama, ce creatie, de postat pe blog. As putea sa fac la fel ca...am putea sa-i spunem D, nu-mi place X, Y suna banal. E o ecuatie simpla. El, ea si D. Ce e in plus? Nu stiti, raspunsul e D. D de la DA. Si cand o sa ma ceara in casatorie EL o sa-i raspund cu da:)) Sper ca o sa citesti asta, te anunt draga D ca esti nimic. El e totul. Hey, i love you!

simplu 9!

Astăzi ”EA” a împlinit 9 ani. Nouă ani care au trecut ca nouă zile, ca nouă minute sau chiar ca nouă secunde. Nouă ani în care ”EA” a realizat câți alții în nouăzeci. Astăzi îmi iau hainele de sărbătoare, hainele ”de bune” cum ar spune Vitoria Lipan din ”Baltagul” de Mihail Sadoveanu. Azi facem petrecere, azi suntem alături, mai mult decât în restul anului de cea care aduce în inimile noastre bucuria, plăcerea, dorința de a vedea lucrurile bune, adevăratele talente. Astăzi această ”EA” are dreptul la atenție maximă. Are nevoie de tot ce e mai bun, are nevoie de sprijin, de toți prietenii adevărați, de cei care au fost alături la bine și la greu, de cei datorită căruia a luat naștere, de cei care au ajutat-o să crească și să facă performanțe. Tuturor vreau să le mulțumesc. Datorită lor ” Dumbrava minunată” a crescut, a devenit din ce în ce mai bună, a primit titluri de laureată, datorită lor încă mai ”trăiește”. Și dacă au fost spuse mulțumirile poate fi acordat și premiul: juriul format din profesori, oameni de cultura și cititori au decis, în tot acest timp, că revista „ Dumbrava minunată” de la Clubul Copiilor și Elevilor” Fălticeni primește locul 1 în topul celor mai citite și mai bine editate reviste. Poate prea puține rânduri pentru o revistă ca tine. Prea puțin timp acordat. Poate prea puțină încredere, uneori poate prea puțin curaj din partea celor care doresc să facă parte din ceea ce eu ca persoană care cunosc atmosfera de la club aș putea spune ”familie”.
Nu pot să fac o încheiere mai lungă, mai plină de urări, mai altfel... Nu pot decât să-ți spun ” La mulți ani plini de creație și farmec!”.
pentru ”Dumbrava minunată”

maine poate am chef sa iubesc dimineata!

aseara, mai bine zis noaptea trecuta m-a intrebat cineva: ”maine ce vrei sa faci?”. si am raspuns simplu si la obiect: maine poate am chef sa iubesc dimineata. poate el adresa intrebarea avand ca punct de plecare statusul meu: azi vreau doar sa iubesc! ieri vroiam sa te iubesc pe tine dar azi mi-am zis ca nu mai am niciun chef. vreau sa-mi iubesc dimineata, cu cafea fara lapte si cu o lingurita de zahar ( ca sa-i simt aroma) sau mai practic un 3 in 1. de azi punem punct, iar virgula nu mai exista in combinatiile noastre. de astazi vreau sa dau tot si sa scot maxim! astazi vreau sa fac ceva ce nu am facut de mult, vreau un pic de timp pentru mine, cum ar zice piticul meu, un pic de timp pentru ”sufletelul meu”. de azi nu mai fac bilanturi gen sunt 3 zile de cand nu am vb cu el. azi incepe si se termina totul. azi vreau sa postez ceva pe blog, azi vreau sa-ti spun si tie ce am decis. azi vorbesc mai putin decat niciodata. azi am obosit de atata plictiseala. astazi am constatat toate dorintele mele, dar aseara mi-am dat seama ca te iubesc atat de... asa si asa! toate astea ma afecteaza intr-un fel sau altul, dar vorba curcubeului: ”noi sa fim sanatosi”. aaa da! azi nu mi-e pofta de clatite!