curcubeu

Alb-negru, eu, curcubeu, tu…

Gândesc…visez…trăiesc…iubesc…mor.
Stau şi mă gândesc dacă am voie să fac toate astea, adică să gândesc că visez, în vis să trăiesc, să iubesc, iar când mă trezesc să mor.
Totul în jurul meu e colorat, iar eu sunt în alb-negru. Da!!! Tu, sufletul meu, eşti alb, iar tu, viaţa mea, eşti neagra. Eu sunt gri, o combinaţie între suflet şi viaţa.
Dar acum sunt neagră de supărare. Aflu că treptat lumea din jurul meu se transformă in cele doua nonculori. Nu!!! nu asta vroiam să se întâmple! Vroiam să mă sacrific eu pentru omenire. Corpul şi sufletul meu sa absoarbă toată durerea, toate grijile. Vreau ca cei din jurul meu să zâmbească, să zâmbească la fel ca tine, cea mai buna prietenă a mea. Îmi place energia pe care o emani. Vreau să-i înveţi pe toţi cei de lângă noi să zâmbească, iar pe mine lasă-mă, lasă-mă să-i lipsesc de griji. Lasă-mă aşa gri cum sunt, iar tu fii în continuare colorată…ca un curcubeu.
Uite, copilaşul acela este fericit, îi are pe părinţi alături, iar într-o mânuţa ţine o bucată de ciocolată.
Eu vă am pe voi lângă mine şi sunt fericită atunci când sunteţi şi voi fericiţi.
Salvaţi-mă de la viaţa asta gri, fiţi cu toţii fericiţi!


de Anca Fasola...